Dupa aproximativ o luna de la debutul pe 30 septembrie al loviturilor aeriene rusesti in Siria, Armata Araba Siriana a inregistrat un succes notabil pe campul de lupta. Despre ce e vorba? Pai despre spargerea asediului condus de catre ISIS asupra bazei aeriene Kweiris, din apropierea orasului Alep. Baza aeriana se afla sub asediu de doi ani, complet izolata de restul fortelor guvernamentale, unica posibilitate ramasa pentru aprovizionarea aparatorilor acesteia fiind pe cale aeriana.
In octombrie 2015, cu ajutorul suportului aerian oferit de Federatia Rusa si al celui terestru oferit de catre unitati ale armatei iraniene in colaborare cu unitati Hezbolah, Armata Araba Siriana a lansat o ofensiva relativ ampla pentru a putea extinde zona aflata sub controlul fortelor guvernamentale din nord-vestul Siriei si de a securiza putinele cai rutiere care asigura legatura cu trupele pro-guvernamentale, angajate in lupta cu diversele grupari islamice fundamentaliste in vederea recuceririi orasului Alep. Operatiunea de eliberare a bazei de la Kweiris este parte componenta a aceastei ofensive. Poate ar trebui mentionat ca Alep este cel mai mare oras al Siriei, astfel ca restabilirea controlului asupra lui ar fi o victorie majora pentru Bashar al-Assad si, in plus, ar imbunatati pozitia acestuia la masa negocierilor de pace care se vor desfasura in viitor.
Pe langa succesele inregistrate pe teren, aceasta luna de operatiuni militare rusesti a condus la o schimbare importanta de atitudine a analistilor din tarile NATO vis-a-vis de capabilitatile armate ale Federatiei Ruse. Atitudinea de bataie de joc la adresa presupusei ineficiente, incompetente si, in general, a impotentei militare rusesti afisata de mass-media tarilor NATO, a suferit modificari importante. Articole ca acesta sustin punctul de vedere conform caruia Rusia a demonstrat ca are o armata moderna, chiar daca nu la cel mai inalt nivel, dar oricum la ani-lumina fata de perceptia prezenta pana in acest moment. In sprijinul acestei opinii, este mentionat amanuntul relevant al numarului mare de iesiri zilnice efectuate de aviatia rusa, undeva in intervalul de 48 – 96 iesiri/zi. Practic, in cadrul initiativei lor de combatere a organizatiilor teroriste islamiste, rusii au efectuat intr-o zi acelasi numar de iesiri pe care coalitia condusa de SUA le realiza intr-o luna.
„Russia’s fighter jets are, for now at least, conducting nearly as many strikes in a typical day against rebel troops opposing the government of President Bashar al-Assad as the American-led coalition targeting the Islamic State has been carrying out each month this year.”
Asa e cand cazi in capcana de a crede propria propaganda. Atunci cand o gramada de timp persisti in eroarea de a crede ca aviatia rusa e formata dintr-o mana de avioane rablagite, s-ar putea sa fii surprins de capabilitatile unui Su-34 sau ale unui Su-30SM. Cu cat efortul mediatic de discreditare a Rusiei se amplifica, cu atat cresc sansele ca cei care sunt expusi exclusiv propagandei din tarile NATO sa rateze amplitudinea procesului intens de modernizare la care au fost supuse fortele armate rusesti in timpul conducerii lui Vladimir Putin. In acest caz, ma tem ca trezirea la realitate va fi una extrem de dura.
De asemenea, aspectul legat de numarul de iesiri arata cat de interesati erau americanii sa suprime flagelul ISIS. Practic, se pare ca pe tot parcursul campaniei aeriene, coalitia NATO doar s-a prefacut ca are intentia de a combate organizatia Statului Islamic. Rapoarte amuzante arata chiar ca 75% din iesirile aeriene ale NATO se intorceau fara utilizarea armamentului din dotare si ca SUA a aprovizionat din greseala (conform declaratiilor oficiale) in mod direct luptatori ISIS cu armament. Asta este modul in care Statele Unite inteleg sa „combata” terorismul. Cred ca abordarea americana ar putea fi caracterizata, in cel mai bun caz, ca incompetenta sau, in cel mai rau, colaborationista. Personal, cred ca adevarul este undeva la mijloc, in sensul ca SUA incearca sa stavileasca avantul jihadistilor islamisti doar in cazul in care acestia intra in conflict cu gruparile kurde, sprijinindu-i insa in mod indirect in zonele in care acestia sunt angajati in lupta cu unitati ale Armatei Arabe Siriene.
O alta chestiune care prezinta interes este utilizarea de catre rusi pentru prima data a rachetelor de croaziera Kalibr-NK, lansate de pe niste corvete aflate in Marea Caspica. Asta doar asa, ca sa vada americanii ca nu sunt singurii care pot arunca „toporisca” (Tomahawk) la 1,000 de mile marine. Aparatul de propaganda american a intrat rapid in mod „damage control” sustinand ca, de fapt, din cele 26 de rachete lansate, doar 22 au ajuns la tinta, 4 pierzandu-se pe drum, undeva prin Iran. Inutil de mentionat ca nu a fost prezentata nicio dovada, gen imagini sau altceva, in sprijinul acestei afirmatii. Si Rusia si Iranul au dezmintit imediat aceasta stire. Oricum, chiar daca stirea ar fi adevarata, rata de esec ar fi cam la fel (in jur de 16%) cu cea intalnita in cazul rachetelor Tomahawk in timpul operatiunii Desert Storm. Deci nimic special.
In concluzie, dupa mine, pana in acest moment, se pare ca abordarea rusilor aduce rezultate pozitive pentru trupele guvernamentale siriene. Tactica rusilor de a bombarda toate gruparile islamiste, indiferent daca sunt sau nu sustinute de tarile NATO a dat roade, reusind sa ofere spatiu de manevra Armatei Arabe Siriene. De altfel, dupa cum am aratat si intr-un articol precedent, asa numitele grupari moderate ale opozitiei, datorita situatiei din teren, nu puteau functiona decat daca se subordonau uneia dintre gruparile jihadiste dominante. Astfel, orice ajutor militar american este sifonat rapid catre Frontul al-Nusra, Army of Conquest sau ISIS. In ceea ce priveste trupele loiale lui Bashar al-Assad, acestea, ajutate de trupele armatei iraniene si de luptatorii Hezbolah si beneficiind de suportul aerian rusesc, incearca sa preia initiativa prin ofensive asupra obiectivelor importante. Este inca devreme ca acestea sa se gandeasca la victorie dar, pe moment, sansele lor tocmai s-au imbunatatit.
Omul de tinichea 
Un subiect interesant care nu este mediatizat cum trebuie
ApreciazăApreciază
Din păcate în presa țărilor NATO, subiectul este prezentat exclusiv din perspectiva Statelor Unite care doresc cu orice preț schimbarea de regim în Siria. Totuși, în presa rusă, chineză sau arabă există destule relatări care prezintă și aspectele incomode ale grupărilor de rebeli anti-Assad, animate în mod aproape exclusiv de o ideologie islamică fundamentalistă. Din nefericire, cititorul mediu nu are înclinația de a trece dincolo de punctul de vedere al mass-mediei mainstream și de a căuta surse alternatve de informare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Felicitari
ApreciazăApreciază